8 martie 2009


De dragoste

Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături
Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar
Când somnul bont la care-s condamnată
Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;

Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa
Cum ţii să nu se verse un potir
Şi pune-ţi gura peste gura mea:
Inspiră ţipătul care-l expir,

Să nu se-audă hohotul de plâns
Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;
Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă
Valul de spaimă care creşte-n jur

Şi duce totul, şi în urma lui
Rămâne doar moloz şi ghilimele,
Şi se chircesc bolnave şi se sting
Şi soarele şi celelalte stele...

ANA BLANDIANA

5 comentarii:

  1. Cat de frumoasa poezie, multumesc Irina. Te imbratisez si Primvara frumoasa si tie, Daiana

    RăspundețiȘtergere
  2. Irina draga, unde ai disparut???Nu ne mai povestesti nimic despre cartile tale minunate? Nici o poezioara noua? Imi lipsesti:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Daiana, iti multumesc pentru aprecieri! Deocamdata ma bucur de primavara, de cateva carti bune despre care cu siguranta voi scrie :)Cat despre poezioare pe moment natura e o adevarata poezie :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Irina astept cu nerabdare sa scrii despre cartile tale dragi:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Irina! S-a intamplat ceva? nu mai dai nici un semn...Esti ok? Imi fac griji...Pupici

    RăspundețiȘtergere

Thank you for the moments you spent visiting and for leaving a trace in words! Kiddo